Nu cred că are titlu

             Îmi place să scriu după miezul nopţii , parcă atunci mi se adună toate gândurile şi cuvintele stau închise în stiloul roşu . E interesant că scriu despre dimineţi , despre zile cu ploi de vară , dar niciodată despre nopţi pierdute , despre conversaţii pline de orgolii după 2-3 beri.

            Azi , duminică , cinci şi treizeci şi şapte de minute , îmi amintesc o seară ce mi-a dat cam jumate de an peste cap . Eram într-o cafenea veche , Café des Deux Moulins , am făcut cunoştinţă şi am început să vorbim despre filosofie , şi apoi despre filme şi teatru . Îti puneam o grămadă de întrebări pentru eram nouă în oraş şi nu ştiam prea multe . Din toată acea nebunie de seară , îmi amintesc doar că am leşinat şi mi-am rupt piciorul , nu înainte de a împărtăşi prietenilor tăi cât de mult te plac. Firesc , ei ţi-au spus ţie şi când a trebuit să-ţi spun eu , mi-ai zis că ştii.

           Spune-mi , acum ce ştii ?

P.S. : Am câteva idei pentru a măsura fericirea.